Mentalitati
"Pe-un picior de plai / pe-o gura de rai..."
Cand v-ati uitat ultima data in jurul vostru?
Cand ati vazut ultima data ce ne inconjoara?
Chiar si pe-un picior de plai, acolo unde pretindem ca aerul este mai curat si apa mai limpede?
Ati remarcat ca totul tinde sa devina pe zi ce trece tot mai gri? Exceptie, culmea, facem noi care, pe zi ce trece suntem tot mai "verzi'.
Sigur, numai la nivel declarativ.
La sfaturi suntem cei mai buni. Suntem campioni mondiali la datul cu parerea despre ce ar trebui facut. Dar, tot noi suntem cei care arunca totul de-a valma, pantru ca, nu-i asa, "aia" tot nu colecteaza selectiv.
Cum "de unde stim"? Ne-a spus vecinul X sau vecina Y, care au auzit ei de la postarita.
Nici macar nu conteaza daca e adevarat, atata vreme cat "informatia" ne hraneste comoditatea.
De ce sa merg pana la coltul blocului sa arunc doua pet-uri, cand, eu stiu din "sursa sigura" ca se colecteaza la gramada?
Si, in fond, tu de ce te agiti asa?
Ai ceva de castigat? Un viitor mai verde?
Si mie de ce mi-ar pasa de viitor? Noi nici macar pensia nu o mai apucam si tu visezi un viitor verde?
De aici incolo, incepem sa ne lamentam despre criza si efectele ei, despre problemele zilnice, despre ce face X sau Y.
Pana cand vedem sau auzim ceva despre temele "verzi" si iar ne dam cu parerea.
Am avut insa norocul sa vad ce inseamna sa-ti pese, sa fii cu adevarat "verde".
Este povestea unui om care a reusit sa transforme groapa de gunoi a unei fabrici de ciment intr-o "gura de rai".
In 1957, un agronom elvetian, Rene Haller, pleaca in Africa pentru a administra o plantatie de cafea la poalele muntelui Kilimandjaro. Doi ani mai tarziu este angajat de o fabrica de ciment pentru a amenaja o gradina de legume pentru a diversifica hrana muncitorilor subnutriti.
In 1970, acesta incepe un proiect mai mult decat indraznet, acela de a reabilita cei 7 km patrati de steril ai fostei gropi de gunoi a fabricii si de a transforma peisajul selenar intr-un ecosistem.
A inceput prin a planta toate tipurile de copaci, a reusit abia dupa 26 de incercari, apoi a adus miriapozi pentru a afana solul. Fiecare planta sau animal isi are rolul sau bine definit.
A creat un circuit controlat al apei, folosind apa din panza freatica de mare adancime, nepoluata.
A avut nevoie de 30 de ani pentru a re-crea un ecosistem, care, din 1977 este autonom si din punct de vedere economic.
Haller Park este, astazi, obiectiv turistic si lectie de ecologie.
Cand mergi in Haller Park, dincolo de atractiile turistice, te impresioneaza motto-ul de la intrare: "Da-i unui om un peste si il vei hrani pentru o zi, invata-l sa pescuiasca si il vei hrani pentru o viata".
Noi declaram ca stim sa pescuim, dar vom ajunge la aceeasi performanta in ziua in care vom inceta sa ne mai plangem de calitatea unditei.
Cand v-ati uitat ultima data in jurul vostru?
Cand ati vazut ultima data ce ne inconjoara?
Chiar si pe-un picior de plai, acolo unde pretindem ca aerul este mai curat si apa mai limpede?
Ati remarcat ca totul tinde sa devina pe zi ce trece tot mai gri? Exceptie, culmea, facem noi care, pe zi ce trece suntem tot mai "verzi'.
Sigur, numai la nivel declarativ.
La sfaturi suntem cei mai buni. Suntem campioni mondiali la datul cu parerea despre ce ar trebui facut. Dar, tot noi suntem cei care arunca totul de-a valma, pantru ca, nu-i asa, "aia" tot nu colecteaza selectiv.
Cum "de unde stim"? Ne-a spus vecinul X sau vecina Y, care au auzit ei de la postarita.
Nici macar nu conteaza daca e adevarat, atata vreme cat "informatia" ne hraneste comoditatea.
De ce sa merg pana la coltul blocului sa arunc doua pet-uri, cand, eu stiu din "sursa sigura" ca se colecteaza la gramada?
Si, in fond, tu de ce te agiti asa?
Ai ceva de castigat? Un viitor mai verde?
Si mie de ce mi-ar pasa de viitor? Noi nici macar pensia nu o mai apucam si tu visezi un viitor verde?
De aici incolo, incepem sa ne lamentam despre criza si efectele ei, despre problemele zilnice, despre ce face X sau Y.
Pana cand vedem sau auzim ceva despre temele "verzi" si iar ne dam cu parerea.
Am avut insa norocul sa vad ce inseamna sa-ti pese, sa fii cu adevarat "verde".
Este povestea unui om care a reusit sa transforme groapa de gunoi a unei fabrici de ciment intr-o "gura de rai".
In 1957, un agronom elvetian, Rene Haller, pleaca in Africa pentru a administra o plantatie de cafea la poalele muntelui Kilimandjaro. Doi ani mai tarziu este angajat de o fabrica de ciment pentru a amenaja o gradina de legume pentru a diversifica hrana muncitorilor subnutriti.
In 1970, acesta incepe un proiect mai mult decat indraznet, acela de a reabilita cei 7 km patrati de steril ai fostei gropi de gunoi a fabricii si de a transforma peisajul selenar intr-un ecosistem.
A inceput prin a planta toate tipurile de copaci, a reusit abia dupa 26 de incercari, apoi a adus miriapozi pentru a afana solul. Fiecare planta sau animal isi are rolul sau bine definit.
A creat un circuit controlat al apei, folosind apa din panza freatica de mare adancime, nepoluata.
A avut nevoie de 30 de ani pentru a re-crea un ecosistem, care, din 1977 este autonom si din punct de vedere economic.
Haller Park este, astazi, obiectiv turistic si lectie de ecologie.
Cand mergi in Haller Park, dincolo de atractiile turistice, te impresioneaza motto-ul de la intrare: "Da-i unui om un peste si il vei hrani pentru o zi, invata-l sa pescuiasca si il vei hrani pentru o viata".
Noi declaram ca stim sa pescuim, dar vom ajunge la aceeasi performanta in ziua in care vom inceta sa ne mai plangem de calitatea unditei.
Imi place maxima scrisa la intrare in Haller Park.....
RăspundețiȘtergereE ca un miez al intelepciunii.
O seara plina de pace iti doresc draga mea si te invit la o degustare de poem DE MARCA.
trebuie sa reciclam,sa protejam mediul
RăspundețiȘtergerein multe dintre orasele din tara nu se pun in aplicare asa cum trebuie programele de reciclare si colectare selectiva.
de exemplu primarul radu mazare nu s-a aratat interesat de o asa initiativa
Buna!!!
RăspundețiȘtergereFoarte bun blogul tau,adevarul este ca suntem din ce in ce mai indiferenti cu tot ceea ce ne inconjoara,nu ne mai pasa de nimic....
Este un citat din Biblie. Eu nu sunt o persoana religioasa, dar sunt multe surse de intelepciune acolo
RăspundețiȘtergere